1

Hotel Jalta

Posted by Claudia Moser on 1:27 PM
Asadar Cehia ...

Ce ar trebui sa povestesc eu despre aventura mea ceha? Poate ca am lucrat de la 9.00 la 19.00 in fiecare zi, ca am votat noul board al retelei PASOS, ca am discutat detalii legale referitoare la statut si regulament de functionare (detalii plictisitoare dar care au luat mult timp), la bugetul retelei pe 2005 si strategia pe termen scurt. In rest nu am apucat sa vad orasul - de care imi era dor, il vazusem acum 3 ani de Revelion - dar am avut ocazia sa asist la un spectacol de opera relativ bun, Rigoletto de Verdi cu o soprana din Rusia cu adevarat excelenta. Oricum orasul este atat de frumos, de luminat, de viu. Plin de straini care sunt in cautare de sales, de muzee si de pubs unde berea curge din plin. Un sfarsit demn de calatoriile mele de pana acum, nu puteam alege o destinatie mai agitata dar linistita in acelasi timp.

Cateva detalii tragi-comice ar fi legate de plecarea mea spre casa, pe care la un moment dat o asteptam cu drag! Simt nevoia ca dupa 40 de calatorii sa gust o cafea cu bunica, sa citesc o carte in compania muzicii mele favorite, sa fac cumparaturi cu mama, sa rad cu prietenii, sa dorm in propriul meu pat. In plus mai am norocul de a sta acasa de Craciun, sunt nerabdatoare. In fine, finalul ceh ...

Dupa o seara minunata la Opera si un restaurant renascentist superb (Esplanade) am ajuns pe la 00.30 in camera 210 la Jalta Hotel cu decizia de a-mi finaliza bagajul. Pe la 01.30 eram gata, pregatita sa dorm. Am mai citit un picutz si cred ca la un moment dat am adormit, dar brusc am fost trezita de cateva cuvinte superbe rostite cu un accent britanic (F ___king) de n ori. Rasete isterice si tranteli. Sun la receptie sa ii rog sa faca ceva - am inteles ca asta a fost o reactie tipic vest-europeana, deoarece cei din Balcani reactioneaza violent in persoana - dupa ceva timp apare cineva si a iesit cu bataie si scandal, sticle sparte vreo 30 min. Normal ca mi-a sarit somnul, cred ca am apucat sa atipesc vreo 1 h spre finele noptii, deoarece la 7.00 eram in picioare cu misiunea de al-l trezi pe colegul meu din Macedonia, Gjorgyi, care dupa spusele sale este un "sound sleeper". Il sun de 6 ori si nimic, ma gandesc bat la usa cand cobor la mic dejun. Ajung in fata usii sale, bat, nimic. Ma gandesc ca a coborat la mic dejun, dar nimic. O rog pe receptionera sa il sune. Era vital sa il trezesc avand in vedere ca avea viza doar pentru acea zi si un singur avion disponibil. Apare fata disperata ca nu raspunde si ca in curand apare taxiul. Apelez la varianta de a o convinge sa imi dea o cheie de la el de la usa, ca ultima alternativa. Ajung la usa, incep sa bat din ce in ce mai tare, il strig, nimic. Apare camerista doritoare sa ajute, sa imi deschida usa, cu un pass-par-tout. Apelez la pumni, si intr-un final aud o lovitura si usa se deschide, apare Gjorgyi cu niste ochi minusculi "Claudia? Airport? Right?", cand mai avea 10 min sa ajunga jos la taxi. Tot drumul mi-a multumit, spunand ca e fericit ca nu am daramat usa, avand o experienta anterioara in sensul acesta. Oricum a fost amuzant! Am ajuns cu bine si la aeroport si acum e gata totul. Pot respira aer romanesc :)

Cam atat, astept reactii :)

|

1 Comments


Iar nu vrei sa ne rasfeti si pe noi?
>Opera din Praga si hotelul Claudiei...

Post a Comment

Thank you for your comments, I appreciate them all!

Motto

"A story is not like a road to follow … it's more like a house. You go inside and stay there for a while, wandering back and forth and settling where you like and discovering how the room and corridors relate to each other, how the world outside is altered by being viewed from these windows. And you, the visitor, the reader, are altered as well by being in this enclosed space, whether it is ample and easy or full of crooked turns, or sparsely or opulently furnished. You can go back again and again, and the house, the story, always contains more than you saw the last time. It also has a sturdy sense of itself of being built out of its own necessity, not just to shelter or beguile you."
by Alice Munro

Copyright © 2009 The story All rights reserved. Theme by Laptop Geek. | Bloggerized by FalconHive.